Dacă eşti căsătorit, se prezumă că orice copil născut de soția ta este și copilul tău.
În cazul în care persoanele nu sânt căsătorite, copilul nou născut poate fi recunoscut de bună voie, printr-o declaraţie la serviciul de stare civilă competent. Dacă sânt dubii din partea bărbatului privind paternitatea acestuia față de copilul nou-născut, acesta poate să refuze depunerea declarației de paternitate sau în caz în care declarația a fost deja depusă, bărbatul poate să intenteze o acțiune în instanța de judecată privind contestarea paternității.
Ce reprezintă contestarea paternității?
Acţiunea în contestarea paternităţii este mijlocul juridic, prin care se neagă paternitatea unui copil pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru existenţa uneia din prezumţiile legale de paternitate sau pe motiv că recunoaşterea tăcută de tată, nu este concordantă cu realitatea.
Contestarea paternității reprezintă acțiunea prin care soțul femeii căsătorite care a născut un copil, urmărește să răstoarne această prezumție operată împotriva sa prin intermediul justiției.
Există situații de contestare a paternității copilului din afara căsătoriei. Asemenea cazuri se practică atunci când stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei s-a făcut prin recunoașterea acestuia de către tată.
Legea nu precizează cazurile, în care poate fi pornită acţiunea în contestarea paternităţii, ci stabileşte numai o regulă generală, în sensul căreia, paternitatea poate fi contestată, dacă este cu neputinţă, ca soţul mamei sau persoana care a recunoscut paternitatea copilului, în conformitate cu art.47 alin.(5) Codul familiei, să fie tatăl firesc al copilului.
Unde urmează să ne adresăm pentru a contesta paternitatea?
Paternitatea poate fi înlăturată benevol prin acordul ambilor soți în condițiile art. 47 alin. (4) Codul familiei, la organul de stare civilă. În acest caz se depune o declarație de către ambii soți de comun acord, privind înlăturarea prezumției de paternitate a soțului sau după caz a fostului soț.
Prin urmare, în situația în care soţii (unul din ei) nu se pot prezenta personal, declaraţia se autentifică notarial şi se expediază la organul de stare civilă.
În cazul în care lipseşte declaraţia soţilor de a înlătura prezumţia de paternitate stabilită în condiţiile art.47 alin.(4) Codul familiei, cât şi în cazul paternităţii recunoscute în condiţiile art.47 alin.(5) Codul familiei, paternitatea poate fi contestată doar pe cale judecătorească.
Cine poate contesta paternitatea?
După cum am menționat anterior, contestarea paternității poate avea loc doar pe cale judecătorească, în virtutea acestui deziderat, dispozițiile legale ale art. 49 Codul Familiei, consacră în mod expres posibilitatea și dreptul următoarelor persoane de a contesta paternitatea, și anume:
- persoana înscrisă drept tată în certificatul de naștere a copilului;
- persoana care este tatăl firesc al copilului;
- copilul la atingerea majoratului;
- tutorele (curatorul) copilului.
Când persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului nu are dreptul să conteste paternitatea?
Unul din momentele principale în procesul soluționării litigiilor privind contestarea paternității, este faptul dacă a știut sau nu bărbatul, la momentul depunerii declarației de paternitate la organele de stare civilă că este sau nu tatăl copilului. Pentru că, în cazul în care a știut că nu este tatăl biologic al copilului și a depus declarația de paternitatea benevol, atunci el nu mai are dreptul să o conteste.
Soțul care și-a dat consimțământul scris pentru utilizarea metodei de inseminare artificială sau pentru implantarea embrionului soției, nu are dreptul să conteste paternitatea referindu-se la aceste circumstanțe.
Care este termenul în care poate fi contestată paternitatea?
Cererea privind contestarea paternității poate fi depusă timp de un an din momentul când una din persoanele enumerate mai sus a aflat sau trebuia să afle despre înscrierea privind paternitatea sau din momentul atingerii majoratului, în cazul unui minor.
În cazurile de contestare a paternităţii, termenul de prescripţie de un an, prevăzut de art.49 alin.(2) Codul familiei, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Shofmanvs Federaţia Rusă, cererea nr.7482/01), se aplică din momentul când una din persoanele enumerate la alin.(1) al articolului enunţat, au aflat că persoana înscrisă ca tată, la rubrica „Tata”, în certificatul de naştere al copilului, nu este tatăl biologic al copilului.
Trebuie menţionat că, în virtutea jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, termenul de prescripţie de un an prevăzut la art. 49 alin. (2) din Codul familiei nu corespunde standardului „necesităţii într-o societate democratică”, iar eventuala aplicare a acestuia ar constitui o încălcare a art. 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Ce trebuie să porbeze reclamantul în procesul de contestare a paternității?
În cererea de chemare în judecată și în procesul de judecată, reclamantului îi revine sarcina probaţiei, trebuie să arate împrejurările de fapt, motivele ce conduc la răsturnarea paternităţii copilului. Ca mijloace de probă pertinente și admisibile reclamantul urmează să prezinte certificatul de naștere al copilului și alte mijloace de probă cum ar fi: înscrisuri, expertiză și proba cu martori.
Imposibilitatea ca bărbatul să fie tatăl copilului poate fi de natură fizică ( lipsește capacitatea de procreare adeverită medical), de ordine obiectivă – când este cu neputinţă, ca cei doi soţi să fi fost împreună în timpul prezumat în care a avut loc conceperea copilului, de exemplu, în cazul în care aceştia au locuit în ţări diferite în toată această perioadă.
Pentru a răsturna prezumția de paternitate, este necesar ca instanței de judecată să i se prezinte recurgă la probele care pot fi aplicate pentru dovada paternității precum și alte probe științifice în scopul aflării adevărului.
În calitate de astfel de probe pot fi:
Rezultatele expertizei biologice a sângelui;
Rezultatele AND-lui;
Informații despre desfășurarea unei gospodării comune cu mama copilului;
Informații despre creșterea și întreținerea comună a copilului;
Fapte care confirm sau resping coabitarea până la nașterea copilului;
Alte dovezi relevante pentru soluționarea corectă a litigiului.
Faptul că mama copilului recunoaște că soțul nu este tatăl, nu poate conduce automat la admiterea acțiunii în contestarea paternității, deoarece legea impune să se facă dovada că soțul mamei nu poate fi tatăl copilului.
Dacă totalitatea probelor prezentate pentru confirmarea circumstanţelor care, în conformitate cu legea, se iau în consideraţie la contestarea paternităţii nu dau temei suficient pentru a ajunge la concluzia că pârâtul nu este tatăl copilului, atunci, în scopul aflării adevărului şi evitării a unor greşeli, instanţa judecătorească poate dispune în conformitate cu art. 148 CPC efectuarea unei expertize medico-legale.
Totodată, o mare importanţă în litigiile din această categorie o are expertiza biologică a sângelui, expertiza capacităţii de procreare şi expertiza de determinare a perioadei de concepere a copilului. Este de menţionat că, concluzia expertului nu este obligatorie pentru instanţa judecătorească şi este supusă aprecierii în ansamblu cu toate circumstanţele pricinii.
Un rol deosebit, după cum s-a menţionat, îl reprezintă expertiza medico-judiciară, care, deşi ca probă pozitivă, are caracter relativ, ca probă negativă, are caracter absolut – dând in acest fel un răspuns categoric, in sensul că cel adus in fața justiţiei nu este tatăl copilului.
În cazul în care acţiunea este admisă, hotărîrea pronunţată are un caracter declarativ, producând efecte şi pentru trecut, începând cu momentul naşterii copilului.
Dacă instanța judecătorească va constata că tatăl este altă persoană decât cel indicat în actul de naștere al copilului, se va pronunța o hotărâre care urmează să fie expediată la Serviciul de stare civilă unde s-a înregistrat nașterea copilului pentru a se efectua modificările necesare.
Care ar fi cheltuielile de bază pentru un proces de judecată privind contestarea paternității?
Taxa de stat percepută de către instanța de judecată în folosul statului pe această categorie de litigiu, se achită în mărimea de 100 lei, sumă stabilită de art.3 alin.(1) lit.e) din Legea taxei de stat nr.1216-XlI din 03.12.1992.
Conform laboratorului de biologie moleculară ,,BioMedTest’’ din Republica Moldova, în cadrul procedurii privind contestarea paternității se efectuează un test ADN de paternitate legalizat.
Test ADN de paternitate legalizat – este un test genetic prin care se stabilește dacă presupusul tată este sau nu tatăl biologic al unui anumit copil sau invers.Prețul acestui tip de test este 9600 lei.
O altă instituție specializată în investigarea testelor ADN în Republica Moldova este laboratorul genetic din cadrul Centrului de Medicină Legală.
Expertiza filiaţiei, adică paternitatea sau maternitatea în cadrul aceste instituții va costa pe 5.577 de lei. Calculul costului se face per persoană.
Cost = Tariful etapei: Prelevarea şi conservarea probelor biologice în vederea analizei ADN + Extracţia şi cuantificarea ADN din probe biologice simple (sânge, salivă şi alte secreţii) + Stabilirea profilului ADN pentru markeri STR autozomali completat cu markeri cromozomiali X şi Y = 143 + 1430 + 4.004 = 5.577 lei.
Expertiza filiaţiei poate fi efectuată în privinţa a cel puţin două persoane. Costul cercetării poate fi mai mare în cazurile dependente de calitatea şi sursa (persoană decedată, oase, dinţi etc.) probelor prezentate.