Desfacerea căsătoriei în instanța judecătorească are loc în cazurile:
- Când unul dintre soți nu este de acord să desfacă căsătoria;
- Când există acordul ambilor soți pentru desfacerea căsătoriei însă unul din ei refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru depunerea declarației de divorț.
Cererea de chemare în judecată cu privire la desfacerea căsătoriei poate fi intentată în următoarele instanțe de judecată:
- sediile instanței de judecată de la locul de trai al soților;
- sediile instanței de judecată de la locul de trai al pârâtului dacă soții locuiesc separat;
- sediile instanței de judecată de la locul de trai al reclamantului dacă cu acesta se află copii minori sau deplasareala sediile instanței de judecată competente de la locul de trai al pârâtului este dificilă pentru reclamant din cauza sănătății.
Potrivit art. 37 alin. (3) Codul Familiei, instanţa judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sînt imposibile.
Instanța de judecată va depune toată străduința pentru a cunoaște realitatea motivelor de divorț, fără a se limita la ceea ce se invocă în cererea de chemare în judecată. În practica judiciară se consideră motive temeinice de divorț:
- Infidelitate;
- Violență verbală și fizică;
- Alcoolism cronic;
- Nepotriviri de ordin fiziologic care afectează raporturile conjugale;
- Existența bolilor incurabile necunoscute de către unul din soț la încheirea căsătoriei;
- Interese contradictorii ale soților de ordin intelectual, financiar și alte contradicții care fac imposibilă continuarea veții de familie.
În cazul în care unul din soți se manifestă împotriva divorțului instanța de judeacată poate amîna examinarea cauzei, stablind un termen de împăcare de la o lună pînă la șase luni. Această măsură poate fi aplicată de mai multe ori.
Dacă după aplicarea tuturor măsurilor, instanța de judecată constată că viața în comun a soților este imposibilă, atunci admite acțiunea și desface căsătoria. Codul Familiei nu prevede expres posibilitatea instanței de judecată de a respinge cererea de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei.
Concomitent în procesul de desfacere a căsătoriei instanța de judecată, este obligată:
- să împartă, la cererea soţilor (a unuia dintre ei), bunurile lor proprietate în devălmăşie;
- să determine care dintre părinţi va plăti pensia de întreţinere a copiilor minori şi mărimea acesteia;
- să stabilească, la cererea soţului inapt de muncă, care are dreptul la pensia de întreţinere de la celălalt soţ, mărimea şi modul de plată a acestei pensii;
- să stabilească cu cine dintre părinţi vor locui copiii minori după divorţ.
Dacă, lipsește un acord în acest sens între soţi sau dacă se va dovedi că acordul lezează drepturile şi interesele copiilor minori sau ale unuia dintre soţi.
Dacă, la împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, vor fi atinse interesele persoanelor terţe, instanţa judecătorească va dispune examinarea cererii respective într-un proces aparte.